Noua Medicină Germană – o altfel de medicină

 

Medicina Germanică a fost fondată de către Dr. Ryke Geerd Hamer, medic internist șef al Clinicii de Oncologie din Munchen, unde trata cancerul utilizând tratamentele clasice, mai mult sau mai puțin eficiente. Anul 1978 marchează un eveniment tragic în viața lui Hamer, moartea fiului său de 19 ani, prin împușcare. Mai mult decât atât, la câteva luni de la eveniment moare soția sa, de cancer, iar Hamer se îmbolnăvește de cancer testicular. Nefiind niciodată grav bolnav, a bănuit că îmbolnăvirea are legătură cu moartea tragică a fiului său. Deoarece nu avea foarte mare încredere în tratamentele clasice ale cancerului, a decis să își aprofundeze cercetările asupra acestei boli.

Via Steph Butcher on pinterest.com

Via Steph Butcher on pinterest.com

Discutând cu pacienții pe care îi trata de cancer la clinică, a aflat că toți suferiseră un șoc emoțional puternic cu maxim un an, doi înaintea declanșării bolii, asemenea lui și soției sale. În urma acestor discuții, a intuit o legătură între șocurile emoționale și cancer. Dr. Hamer a dorit să dezvolte ipoteza conform căreia organismul este controlat de creier, astfel că a analizat tomografiile pacienților săi cu cancer, urmărindu-le concomitent istoricul medical. Astfel a aflat că o boală este controlată printr-o zonă din creier care îi corespunde în mod specific și este conectată cu un conflict-șoc psiho-emoțional identificabil. Practic, tomografiile arătau apariția unor vibrații, sub formă de cercuri concentrice, în diferite zone ale creierului. Siemens, producătorul german de aparate tomografice din acei ani, a confirmat că cercurile nu provin de la o proastă funcționare a aparaturii. Oamenii care sufereau de același tip de cancer prezentau pe tomografii vibrații mai intense în aceeași zonă a creierului. Această descoperire reprezintă baza Noii Medicine Germanice, care oferă explicații pacienților despre cauzele psiho-emoționale ale bolilor și care promovează vindecarea fără medicamente, chimioterapie sau intervenții chirurgicale.

Dr. Hamer a dedicat mai mulți ani studiului acestei noi paradigme, prin care se spune că ar fi reușit să vindece, în primii ani, aproximativ 6000 de pacienți, cu o rată de succes de 97%.

Se presupune că prin noua sa descoperire, Hamer putea să ruineze industria farmaceutică, astfel că s-a încercat îndepărtarea sa din domeniul medical.

Medicina Germană se bazează pe 5 legi biologice, care oferă o altă perspectivă asupra cauzei, evoluției și vindecării bolilor. Hamer a prezentat rezultatele cercetărilor și descoperirilor sale la Facultatea de Medicină dinTübingen, sub forma unei teze post-doctorale, dar Universitatea a refuzat să testeze cercetările sale, în ciuda existenței unei obligativități legale. Descoperirile sale au fost refuzate deși fuseseră supuse la 30 de verificări științifice realizate de medici independenți sau asociații profesionale. În 1986, în pofida faptului că activitatea sa profesională nu fusese niciodată pusă la îndoială, medicului Hamer i-a fost ridicată licența medicală datorită faptului că nu s-a conformat regulilor medicinei standard.

În ciuda impedimentelor survenite, în anul 1987, Hamer a reușit să își extindă descoperirile la toate bolile cunoscute de medicina clasică.

Datorită descoperirilor sale și a practicilor considerate ilegale, Dr. Hamer a fost persecutat, hărțuit de către autoritățile germane și franceze și chiar încarcerat. Doctorul își continuă cercetările în Spania, unde se află în exil.

Conform lui Hamer, orice boală are ca și cauză un șoc emoțional, care surprinde individul nepregătit. În memoria fiului său, Hamer numește acest șoc Dirk Hamer Syndrome. DHS are efecte la nivel biologic și este condiționat de experiențele personale, vulnerabilitățile, percepția, experiențele trecute, credințele și valorile fiecărui individ. Când DHS are loc, șocul impactează o zonă specifică din creier, cauzând o leziune vizibilă pe o tomografie, celulele cerebrale transmițând mai departe șocul către organul corespondent, care răspunde printr-o modificare specifică de tip maladiv.

Explicația pentru care conflictele sunt legate de anumite zone ale creierului constă în evoluția noastră ca omenire, de-a lungul căreia, fiecare parte din creier a fost programată să răspundă instantaneu la posibile amenințări sau conflicte.

De exemplu, conform medicinii germanice, cancerul la sân este consecința grijilor provocate de un conflict de genul mamă-copil sau ale problemelor cu partenerul. O femeie poate suferi un conflict de genul mamă-copil dacă își face foarte multe griji atunci când copilul ei este rănit sau se îmbolnăvește brusc. Pe durata conflictului activ, celulele glandelor mamare se multiplică, formând tumori. Aceasta se întâmplă pentru a mări capacitatea de lactație pentru copilul suferind, grăbind vindecarea acestuia. Fiecare femeie sau femelă are acest program biologic și poate să dezvolte tumori mamare chiar dacă nu are copii, din grija pentru cei dragi.

Un alt aspect interesant al descoperirilor Dr. Hamer este rolul virușilor, bacteriilor, ciupercilor în procesul de vindecare al bolilor. Bacteriile descompun tumorile și celulele care nu mai sunt necesare organismului, virușii sunt implicați în vindecarea unor țesuturi coordonate de cortexul cerebral. Dacă bacteriile necesare vindecării nu sunt disponibile din cauza vaccinării sau a uzului excesiv de antibiotice, tumorile nu se pot descompune corespunzător. Acestea rămân pe loc și sunt inofensive. Detectate la un control de rutină, pacientele pot fi diagnosticate cu boli grave, astfel că noi conflicte și boli vor surveni la aflarea veștilor proaste.

Medicina convențională nu recunoaște tiparul de evoluție a unei boli în două faze, faza de conflict activ și faza de vindecare, prima fază trecând neobservată. Microbii devin activi doar în faza de vindecare, astfel că ei sunt considerați periculoși. Dr. Hamer consideră că microbii nu provoacă boli. Organismul activează microbii pentru a îmbunătăți procesele de vindecare. Ei pot fi transmiși de la o persoană la alta dar rămân în stare latentă până când un individ este în faza de vindecare a unui conflict asemănător cu conflictul persoanei de la care s-au transmis. Vindecarea se produce prin rezolvarea conflictului care a cauzat boala. În zona din creier aferentă conflictului apare un edem, care oferă protecție țesutului cerebral refăcut. Tomografia arată că inelele concentrice vizibile anterior sunt estompate după apariția edemului și devin neclare. Când atinge dimensiunea maximă, edemul dispare de la sine.

Terapia Noii Medicine Germane constă în identificarea cauzei șocului emoțional care a provocat boala, analiza tomografiei și a istoricului medical și dezvoltarea unui plan pentru rezolvarea conflictului. Este esențială informarea pacientului în ceea ce privește simptomele, procesul vindecării sau eventualele complicații. Pentru ca o boală sau o afecțiune să se producă, există mai multe criterii: trăirea conflictuală a unui eveniment, luarea prin surprindere a individului, trăirea conflictului emoțional în solitudine, lipsa de soluții imediate ale individului care trăiește conflictual la problema nou apărută.

Chiar dacă nu suntem înclinați să credem într-o medicină atât de revoluționară, înainte să ne tratăm cu medicamente, chimioterapie sau intervenții chirurgicale am putea să încercăm a afla de ce avem o anumită boală, afecțiune, durere și să vedem dacă nu cumva soluțiile vindecării sunt mult mai naturale și mai puțin invazive decât ne-am fi așteptat.

Dacă doriți să citiți mai multe despre Noua Medicină Germană, vă recomand acest blog:

    http://terapieinarmonie.ro

 

 

Ayurveda – medicina tradiţională indiană

de Iulia Katenka Dudaş

Considerat cel mai vechi sistem de tratament din lume, Ayurveda, apărut cu aproximativ 2500 ani î. Hr., s-a transmis pe cale orală şi mai apoi a fost consemnat într-unul din cele patru texte vedice: Atharva-Veda. Cuvântul ayurveda provine din limba sanscrită şi înseamnă cunoaşterea vieţii, ayus fiind viaţă iar veda cunoaştere sau ştiinţă.

Ayurveda presupune armonia dintre minte, trup, suflet şi natură. Această ştiinţă a vieţii abordează atât prevenirea bolilor cât şi tratarea lor, bazându-se pe ideea unui stil de viaţă sănătos şi a unei alimentaţii echilibrate, adaptate la fiecare individ în parte.

Foto: askanesthetician.wordpress.com

Foto: askanesthetician.wordpress.com

În perioada Evului Mediu, Ayurveda a fost îmbogățită de cercetările alchimice, cu preparatele herbo-minerale, formate din amestecuri de plante şi diferite minereuri sau metale (precum aur, argint, mercur, plumb, cupru, arsenic etc).

Se presupune că budismul a preluat Ayurveda şi a adaptat-o specificului local din Tibet, Birmania, Thailanda, China, astfel că medicina tibetană şi medicina chineză îşi au rădăcinile în Ayurveda.

Recunoscând fiinţele umane ca părţi din natură, Ayurveda descrie trei energii fundamentale care guvernează mediul nostru interior şi exterior: mişcarea, transformarea şi structura. Cunoscute în limba sanscrită ca fiind Vata (Vânt), Pitta (Foc) şi Kapha (Pământ), aceste forţe primare sunt responsabile de trăsăturile minţii şi corpului nostru. Fiecare dintre noi deţine o proporţie unică din aceste trei forţe. Dacă suntem dominaţi de Vata, avem tendinţa să fim supli, optimişti, entuziaşti, energici şi schimbători. Dacă Pitta predomină în sistemul nostru, vom fi intenşi, inteligenţi, orientaţi spre scopuri şi cu o poftă mare de viaţă. Când energia Kapha se găseşte într-o doză mai mare în natura noastră, suntem abordabili, metodici şi afectuoşi. Deşi fiecare dintre noi înglobează toate cele trei forţe, majoritatea oamenilor au una sau două energii predominante.

Un obiectiv al acestei ştiinţe este acela de a identifica starea ideală de echilibru a unei persoane, de a determina dezechilibrele energetice şi de a restabili armonia prin dietă, fitoterapie, aromoterapie, masaj, muzică şi meditaţie. De exemplu, când energia Vata este echilibrată, o persoană este vioaie şi creativă dar un exces de Vata conferă anxietate, insomnie, piele uscată, constipaţie şi dificultăţi de concentrare.

Actualmente, în România se predau cursuri de Ayurveda şi există clinici, SPA-uri care folosesc principiile acestei ştiinţe a sănătăţii.

Dacă doriţi să vă echilibraţi organismul prin Ayurveda, este recomandat să consultaţi un specialist dar până atunci puteţi face şi testele disponibile pe internet, pentru a afla care este energia dumneavoastră predominantă:

http://doshaquiz.chopra.com

http://bucatarieindiana.wordpress.com/un-pic-de-ayurveda/test-pentru-analiza-tipologiei-ayurvedice/

http://www.holisticonline.com/ayurveda/w_ayurveda-dtest1.htm

http://www.prokerala.com/health/ayurveda/prakriti-analysis/prakriti-test.php

Articol publicat în revista Zile și Nopți Oradea perioada 22 august – 4 septembrie 2014

 

 

Gourmet – artă în bucătărie

de Iulia Katenka Dudaș

“There is no sincerer love than the love of food” zicea George Bernard Shaw, un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1952. Cred că era gurmand.

Foto: a-tale-of-two.com

                                  Foto: a-tale-of-two.com

 Gourmet reprezintă o idee culturală asociată cu artele culinare şi cu un alt concept, haute cuisine, caracterizată prin preparate rafinate, prezentate estetic pe farfurie. Adepţii gourmet sunt consideraţi oameni pretenţioşi, cu gusturi alese în ceea ce priveşte mâncarea şi adesea epicurieni. Epicurismul este o doctrină filosofică material-ateistă, a cărei etică se bazează pe teoria plăcerii raţionale, de evitare a suferinţei şi de îmbrăţişare a unei fericiri senine şi a desfătărilor simple ale vieţii.

 Cuvântul gourmet provine din limba franceză şi înseamnă comerciant sau degustător de vinuri. În secolul al XVIII-lea, termenii gourmet şi gourmand aveau conotaţii negative, semnificând persoane vulgare, care consumau cantităţi mari de hrană şi ale căror gusturi la mâncare erau cel puţin îndoielnice. O persoană cu preferinţe culinare rafinate se numea friand. Înţelesul pozitiv al cuvântului gourmet a fost redat de către Monsieur Grimod de la Reynière, al cărui Almanach des Gourmands, primul ghid al restaurantelor, a apărut în Paris din 1803. În Statele Unite ale Americii, mişcarea gourmet a anilor ’80 a evoluat din lupta dintre gusturile elitiste şi aversiunea populistă faţă de mâncarea pretenţioasă. Actualmente, în SUA, gourmet este o clasificare industrială a preparatelor de calitate superioară. În timp, datorită creşterii veniturilor, a globalizării gusturilor dar şi a preocupărilor faţă de sănătate şi nutriţie, piaţa americană de tip gourmet a cunoscut o creştere accelerată. Astfel că, gourmet a devenit o cultură şi un stil de viaţă pentru acea categorie de populaţie care deţine posibilităţile financiare necesare întreţinerii unei calităţi ridicate a vieţii.

Putem descrie un preparat culinar ca fiind gourmet atunci când ingredientele din care este realizat sunt de cea mai bună calitate şi prezentarea sa este impecabilă.

Conform Asociaţiei Naţionale a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism, românii nu deţin încă o cultură gastronomică necesară savurării unui meniu gourmet, în majoritatea cazurilor când ies la restaurant preferând să consume cartofi cu carne şi ciorbe. Pe de altă parte, niciun restaurant din România nu a ajuns la nivelul necesar de excelenţă gastronomică pentru a fi inclus în Ghidul Michelin, care anual premiază restaurantele care oferă servicii excepţionale. Stelele Michelin plasează un restaurant pe harta iubitorilor de mâncare. Există mai multe cauze ale faptului că, în România nu există restaurante recompensate cu stele Michelin: nu se găsesc suficiente ingrediente de calitate produse local, drumurile proaste, dorinţa de îmbogăţire rapidă a proprietarilor de restaurante, lipsa şcolilor de specialitate şi nivelul scăzut de educaţie a românilor în ceea ce priveşte arta gastronomică.

 

Şi pentru a vă oferi o imagine mai bogată despre cultura gourmet, vă recomand câteva filme care vă vor ispiti papilele gustative şi vă vor stârni pasiunea pentru viaţă:

Babette’s Feast (1987)

Like Water for Chocolate (1992)

Eat Drink Man Woman (1994)

Big Night (1996)

Chocolat (2000)

Woman on top (2000)

Mostly Marta (2001)

Charlie and the Chocolate Factory (2005)

No reservations (2007)

Ratatouille (2007)

Waitress (2007)

Soul Kitchen (2009)

I Am Love (2009)

Julie and Julia (2009)

Eat Pray Love (2010)

Love’s Kitchen (2011)

Chef (2014)

The Hundred-Foot Journey (2014)

Articol apărut în revista Zile și Nopți Oradea, perioada 22 august – 4 septembrie 2014

Gourmet – artă în bucătărie

de Iulia Katenka Dudaș

“There is no sincerer love than the love of food” zicea George Bernard Shaw, un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1952. Cred că era gurmand.

Foto: a-tale-of-two.com

Foto: a-tale-of-two.com

 Gourmet reprezintă o idee culturală asociată cu artele culinare şi cu un alt concept, haute cuisine, caracterizată prin preparate rafinate, prezentate estetic pe farfurie. Adepţii gourmet sunt consideraţi oameni pretenţioşi, cu gusturi alese în ceea ce priveşte mâncarea şi adesea epicurieni. Epicurismul este o doctrină filosofică material-ateistă, a cărei etică se bazează pe teoria plăcerii raţionale, de evitare a suferinţei şi de îmbrăţişare a unei fericiri senine şi a desfătărilor simple ale vieţii.

 Cuvântul gourmet provine din limba franceză şi înseamnă comerciant sau degustător de vinuri. În secolul al XVIII-lea, termenii gourmet şi gourmand aveau conotaţii negative, semnificând persoane vulgare, care consumau cantităţi mari de hrană şi ale căror gusturi la mâncare erau cel puţin îndoielnice. O persoană cu preferinţe culinare rafinate se numea friand. Înţelesul pozitiv al cuvântului gourmet a fost redat de către Monsieur Grimod de la Reynière, al cărui Almanach des Gourmands, primul ghid al restaurantelor, a apărut în Paris din 1803. În Statele Unite ale Americii, mişcarea gourmet a anilor ’80 a evoluat din lupta dintre gusturile elitiste şi aversiunea populistă faţă de mâncarea pretenţioasă. Actualmente, în SUA, gourmet este o clasificare industrială a preparatelor de calitate superioară. În timp, datorită creşterii veniturilor, a globalizării gusturilor dar şi a preocupărilor faţă de sănătate şi nutriţie, piaţa americană de tip gourmet a cunoscut o creştere accelerată. Astfel că, gourmet a devenit o cultură şi un stil de viaţă pentru acea categorie de populaţie care deţine posibilităţile financiare necesare întreţinerii unei calităţi ridicate a vieţii.

Putem descrie un preparat culinar ca fiind gourmet atunci când ingredientele din care este realizat sunt de cea mai bună calitate şi prezentarea sa este impecabilă.

Conform Asociaţiei Naţionale a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism, românii nu deţin încă o cultură gastronomică necesară savurării unui meniu gourmet, în majoritatea cazurilor când ies la restaurant preferând să consume cartofi cu carne şi ciorbe. Pe de altă parte, niciun restaurant din România nu a ajuns la nivelul necesar de excelenţă gastronomică pentru a fi inclus în Ghidul Michelin, care anual premiază restaurantele care oferă servicii excepţionale. Stelele Michelin plasează un restaurant pe harta iubitorilor de mâncare. Există mai multe cauze ale faptului că, în România nu există restaurante recompensate cu stele Michelin: nu se găsesc suficiente ingrediente de calitate produse local, drumurile proaste, dorinţa de îmbogăţire rapidă a proprietarilor de restaurante, lipsa şcolilor de specialitate şi nivelul scăzut de educaţie a românilor în ceea ce priveşte arta gastronomică.

Şi pentru a vă oferi o imagine mai bogată despre cultura gourmet, vă recomand câteva filme care vă vor ispiti papilele gustative şi vă vor stârni pasiunea pentru viaţă:

Babette’s Feast (1987)

Like Water for Chocolate (1992)

Eat Drink Man Woman (1994)

Big Night (1996)

Chocolat (2000)

Woman on top (2000)

Mostly Marta (2001)

Charlie and the Chocolate Factory (2005)

No reservations (2007)

Ratatouille (2007)

Waitress (2007)

Soul Kitchen (2009)

I Am Love (2009)

Julie and Julia (2009)

Eat Pray Love (2010)

Love’s Kitchen (2011)

Chef (2014)

The Hundred-Foot Journey (2014)

Articol apărut în revista Zile și Nopți Oradea, perioada 22 august – 4 septembrie 2014

Vicii sau pasiuni

de Iulia Katenka Dudaș

Când plouă afară și a ta cafea neagră cu scorțișoară e singura care te acompaniază în dansul imaginar, pe melodia Patriciei Barber, Black magic woman, când ai o groază de probleme și totuși te încăpățânezi să nu reflectezi la ele pentru că știi că le vei rezolva la timpul potrivit, când te întrebi de ce familia și amicii te fac inconștientă și cam boemă, când ești pe filmul tău și ignori apelurile telefonice mult prea insistente și nu îți pasă deloc dacă e Marți sau Vineri, că nu mai ai pâine în casă dar ai paste italienești sau că oamenii obișnuiți tocmai se trezesc pentru a merge la muncă. Când fumezi ca un turc în timp ce scrii versuri indecente, când bei prea multă cafea ca să ai inspirație, și tu ca Barbu sau alți pasionați de cuvinte și de lucruri interzise, când vrei puțină joie de vivre și cedezi în fața unei beri negre fără a te simți câtuși de puțin vinovată.

Foto:  sheepwolfpath.tumblr.com

                    Foto: sheepwolfpath.tumblr.com

 Fumatul pare al naibii de sexy și nu știu, cu țigara parcă nu ești singură niciodată, devii brusc creativă, te simți ca tipa din Fight Club în timp ce împrăștii cu fum și cu mister prin dormitor. Dar nu încurajez viciile.. nu, chiar deloc. Mereu mi-a plăcut să afirm că eu am pasiuni, nu vicii. Cu pasiunile te joci de-a v-ați ascunselea, vă ademeniți reciproc, le guști din când în când dar reușești să le domini, chiar dacă le mai dezlegi din încătușare, ca pe niște fiare sălbatice dresate să se miște după bunul tău plac. Asta până când se mai răzvrătește câte una și te mușcă de față, cauzându-ți ba o problemă de sănătate, ba critica societății sau chiar o bătrânețe solitară. Să savurezi un pahar de vin în timp ce gătești în stil franțuzesc îmi sună a scenă artistică dar să golești sticla de vin din bar, de una singură, ca mai apoi să îmbrătișezi cu ardoare vasul de toaletă, devine de prost gust de la o anumită vârstă. Cel puțin o partidă de sex pe zi poate să sune tentant dar după un timp nu ai să mai faci diferența dintre iubirea carnală și ora de exerciții fizice de la sală sau ai să așezi plăcerea oferită de amor pe aceeași treaptă cu vizionarea serialului preferat. Ți-e poftă de puțin somon afumat sau de ciocolată belgiană neagră și parcă totuși sunt prea scumpe pentru buzunarul tău. Și e trist dacă te obișnuiești cu astfel de capricii și pe viitor, sărac fiind, va trebui să trăiești abținându-te. Nu știu de ce dar chiar și când posibilitățile mele financiare erau foarte scăzute, aveam mereu un vin bun și o ciocolată neagră, să îmi condimenteze nopțile reci și singuratice. Și în aceeași perioadă, de o relativă sărăcie, îmi invitam prietenii acasă, la câte-o supă franțuzească de ceapă sau la alte preparate rafinate. Nu mi-era frigiderul plin și nici nu mâncam prea mult dar fiecare masă era un fel de ritual al vieții, pe ritmuri de jazz.

Oameni fiind, suntem tentați mereu de excese: hrană, alcool, cafea, marijuana, sex, tehnologie, muncă, bani, putere. Curios cum toate cele enumerate mai sus, în doze mici, ne fac fericiți și în cantități mari ne distrug sau ne transformă în altfel de ființe, mai slabe. Dar dacă ne abținem cu totul de la ele, ca preoții catolici, ca niște sihaștri, ca unii gnostici sau ca cei internați la dezalcoolizare? Am auzit despre cazuri de pedofilie în care au fost implicați preoți catolici așa-ziși celibatari sau caști, despre preoți ortodocși care au comis atrocități, despre dependenții de alcool sau de droguri care n-au avut nevoie decât de o mică scânteie ca să se apuce din nou de aceleași substanțe păcătoase. Unii au renunțat la alcool și droguri dar au devenit dependenți de oameni, de muncă sau de sex. Să-ți trăiești viața fără a încerca măcar o dată ceva interzis sau periculos poate fi plictisitor. Să o trăiești plutind într-o mare de vicii și în abundență continuă te face să nu îți mai dorești nimic sau să vrei tot mai mult. Să ai totul și să nu fie suficient ca să umpli golul crescând din tine, care te înghite încet, ca o gaură neagră. Sau să te pierzi pe tărâmul plăcerilor frivole și să rămâi acolo pentru totdeauna, încât la finalul vieții să devii absurd și trist, penibil și tragicomic.

Să dansăm tango cu pasiunile noastre dar să nu le permitem să ne calce pe picioare prea des, astfel încât să ne mai păstrăm eleganța pașilor chiar și atunci când ne stingem.

And I love the simple things…

de Iulia Katenka Dudaș

Vă mai amintiți de melodia aceea de la Urma, The simple things? Am descoperit-o prin studenție și de atunci, o ascult în momentele când viața îmi devine prea complicată, așa ca un fel de laitmotiv.

Am observat că ne place să ne complicăm. Probabil că este o trăsătură omenească. Ne spunem nouă înșine că evoluăm, deoarece ne-am cumpărat casă, mașină, mai multe haine și bijuterii. Avem un venit mai mare, mâncăm mai mult. Ne încărcăm casa cu obiecte nefolositoare și apoi ne întrebăm de ce suntem agitați, stresați și obosiți. Feng Shui-ul s-a dus pe Apa Sâmbetei.

Foto: thelittlefrenchbullblog.tumblr.com

Foto: thelittlefrenchbullblog.tumblr.com

Dacă vizitezi casa unei femei, vei descoperi o căruță de cosmetice, de pantofi sau de gablonțuri. Treci pragul locuinței unei persoane educate în perioada comunistă și vei găsi colecții întregi de pungi, ambalaje, sticle și bibelouri. În cel mai bun caz, dai peste colecția de cărți, tablouri sau diverse obiecte de artă. Cu toate acestea, de prea puține ori obiectele sunt așezate armonios în spațiul de locuit, ci mai degrabă sunt înșirate unul lângă altul, ca la bazar. Zice-se că adunatul de lucruri inutile e boală bătrânească dar n-aș crede una ca asta. Am realizat că semnele „bolii” apar și la cei tineri. Doar natura obiectelor diferă, și asta datorită influențelor culturale ale perioadei în care trăiesc oamenii. Să fie obicei românesc? Nici asta n-aș putea spune. Și alte popoare suferă de această „molimă”.

O altă tendință de a complica lucrurile se manifestă în aspectul fizic al oamenilor și, trebuie să recunosc, orașul nostru drag nu face excepție de la această modă-kitch. Unghii false-curcubeu, cu paiete și ștrasuri, de o lungime suficientă cât să permită autoapărarea domnișoarelor în caz de nevoie, sprâncene tatuate, care să evidențieze expresivitatea feței mai ceva ca la clovni sau la mimi, bronz intens, indiferent de anotimp, obținut prin vizitarea regulată a solarelor, accesorii mii și mii, care să arate bunăstarea și să anunțe, prin strălucirea orbitoare, sosirea duduii în cartier.

Acum un an, cu ocazia zilei mele de naștere, am primit în dar de la un prieten drag, o carte: Arta simplității de Dominique Loreau. O carte care îți oferă motivația necesară de a-ți face viața mai simplă și mai frumoasă. Cartea abordează aspecte despre posesiuni materiale, amenajarea spațiului, obiecte, garderobă, timp, bani, etică și estetică, îngrijire corporală, alimentație, spirit, lectură și viață socială. Sfaturile din carte sunt de bun simț și după ce o citești, te întrebi cum de ai putut să îți complici atât de mult viața până atunci. De ce simplitate? Pentru că înseamnă bunătate, curățenie, relaxare și fericire. Simplitatea nu este egală cu prostia, care se naște din dorința de a fi interesant chiar dacă n-ai cu ce. Discursurile politicienilor români sunt departe de a fi caracterizate de simplitate. Vi se par inteligente? Emisiunile de divertisment de la televizor devin din ce în ce mai colorate, mai stridente, ba chiar vulgare. Vă relaxează sau mai degrabă încercați să vă ucideți plictiseala? Cu timpul, plictiseala și sentimentul de inutilitate a propriei vieți devin tot mai intense și au nevoie de stimulente pe măsură.

Despre alimentație, ce să mai vorbim? Aceasta reflectă starea noastră interioară. Ești un consumator înrăit de junk food? Gătești cantități industriale de mâncare din care mare parte arunci sau te ghiftuiești cu tot ce gătești numai ca să nu faci risipă? Suntem prea grași dar în același timp anemici. Mâncăm mult dar habar nu avem să savurăm plăcerea gustului. Țăranii români mai săraci se hrăneau cu alimente simple și erau mai sănătoși ca noi. Mâncau mămăligă cu ceapă, pâine de casă cu prune și rareori sărbătoreau cu brânză, carne sau slănină. Tu de când n-ai mai mâncat o masă simplă în care să simți cu toată ființa ta gustul fiecărui aliment?

Muncim mult pentru bani de care nu avem timp să ne bucurăm. Eventual, o dată sau de două ori pe an, mergem într-o vacanță pe o insulă exotică, ca să putem posta fotografii șmechere pe Facebook, să moară de invidie cei care n-au ajuns într-un asemenea paradis. Și mai apoi, bătrâni și bolnavi, continuăm șarada cu care deja suntem obișnuiți, adunând obiecte, mai mult sau mai puțin valoroase, cu care ajungem să ne identificăm. Ba chiar și pe cei dragi, îi considerăm posesii ale noastre, supărându-ne pe ei și pe viață dacă vor mai multă libertate sau ne părăsesc. Când și unde ne-am rătăcit simplitatea?

Articol apărut în revista Zile și Nopți Oradea, perioada 8-21 august 2014

Raw veganismul – un nou trend sau principiile unei vieți echilibrate?

Articol cu evenimentele orașului Oradea,

apărut în revista Zile și Nopți Oradea perioada 25 iulie – 7 august 2014

de Iulia Katenka Dudaș

 

Found on ascensionkitchen.com

Found on ascensionkitchen.com

În ultimii ani aud tot mai des despre amici sau prieteni care decid să devină vegetarieni sau vegani. Eu însămi am fost ovo-lacto-vegetariană câțiva ani, în adolescență, dar atunci nu eram prea informată despre această alimentație și nu am aplicat principiile vegetarianismului într-o manieră sănătoasă. Fiind într-o oarecare măsură pasionată de gastronomia sănătoasă, îmi petrec câteva ore bune pe săptămână navigând prin apele colorate ale internetului în căutare de rețete culinare rafinate, low-fat, care nu necesită prea mult timp petrecut în bucătărie. În căutările mele virtuale am găsit tot mai multe și mai interesante rețete raw vegane, de la supe la deserturi apetisante. Apoi, dacă tot mi-am ispitit papilele gustative, am și încercat rețetele care nu presupuneau costuri tehnice exagerate și fără a mă declara încă o împătimită a preparatelor raw vegane, pot spune că mi-au plăcut.

Dar cum nu cunoaștem cu toții ce înseamnă  de fapt o alimentație raw vegană, haideți să aflăm. După cum sugerează numele, raw veganismul combină principiile alimentației raw și pe cele ale veganismului. Veganismul presupune abținerea de la utilizarea produselor animale, în special în alimentație, derivând din filosofia sentiocentristă. Sentiocentrismul plasează toate viețuitoarele care dețin organe de simț în centrul preocupărilor morale ale societății și afirmă că atât oamenii cât și animalele au drepturi și interese care trebuie luate în considerare. Această filosofie se opune sadismului împotriva animalelor și utilizării acestora ca instrumente de muncă sau în experimente științifice. Veganismul se poate reflecta în dietă, etică și în comportamentul față de mediul înconjurător. Cei care urmează o dietă vegană nu consumă alimente animaliere. Adepții eticii vegane nu utilizează niciun fel de produs de origine animală, cum ar fi alimentele, cosmeticele și îmbrăcămintea. Se presupune că termenul „vegan” a fost inventat în anul 1944 de către Donald Watson, care a fost unul dintre cofondatorii Societății Vegane din Anglia. Cuvântul se referea inițial la o dietă care excludea produsele animaliere dar mai apoi, semnificația a fost extinsă la principiile non-exploatării animalelor.

Dieta raw presupune consumul de alimente neprocesate, preparate fără foc, de cele mai multe ori organice și fără aditivi sau hormoni. Alimentația raw nu exclude produsele animaliere ci le promovează pe cele biologice, ecologice, recomandând a se consuma crude. Cei care urmează o asemenea dietă, consideră că prin gătire, alimentele își pierd micronutrienții și astfel devin nefolositoare sau chiar dăunătoare organismului. Se presupune că regimul raw a fost promovat intens de către presbyterianul Sylvester Graham prin 1830, care a promovat principii alimentare asemănătoare, ca remediu la epidemia de holeră ce amenința să izbucnească în Statele Unite ale Americii.

Dincolo de alimentație, raw veganii aleg acest stil de viață din motive de sănătate, spiritualitate, financiare, de mediu sau chiar dintr-o combinație a acestora.

Raw veganismul poate fi de tip gourmet sau low fat. Raw veganii gourmet sunt preocupați de mineralele și vitaminele alimentelor consumate, de haute cuisine, artă culinară, de stil și rafinament pe farfurie. Tipologia raw vegană low fat, după cum îi spune și numele, descrie principii alimentare echilibrate din punct de vedere nutrițional, adaptate la stilul de viață și la nivelul de energie consumată zilnic.

De cele mai multe ori, rețetele raw vegane combină caracteristicile gourmet cu cele low fat, astfel încât ceea ce consumăm să ne hrănească cu adevărat trupul, să ne încânte privirea și să ne îmbucure sufletul.

Raw veganismul prezintă niște idei fundamentale sănătoase, atâta vreme cât este adoptat cu responsabilitate și după o perioadă prealabilă de informare. Schimbarea stilului de viață presupune dorință, efort și determinare dar și o abordare echilibrată a lucrurilor. Alimentația raw vegană poate necesita chiar să ne cultivăm propriile legume și fructe, dacă nu suntem convinși de calitatea nutrițională a celor din supermarket sau piață. De asemenea, poate nu ni se potrivește dieta vegană ci regimul ovo-lacto-vegetarian. Nu e cazul să facem schimbări radicale fără a ne cunoaște organismul și fără a ști cu ce înlocuim proteinele animale pe care obișnuiam să le consumăm. Eu cred că scopul nostru constă în atingerea unui echilibru între corp, minte și suflet cât și a unui echilibru cu natura și mediul înconjurător. Ați cunoscut vreodată vreun om care este vegan dar ucide animale? Dacă există, înseamnă că în viața acelui om există o dizarmonie, o discrepanță între valorile sale morale și fapte.

Având la dispoziție informațiile potrivite, alimentele sănătoase cât și rețetele apetisante raw vegane, putem cel puțin să ne jucăm de-a raw veganii, ca să vedem dacă ne prinde acest stil de viață și de alimentație !